Discriminarea doare!
Posted on: 19/01/2010
- In: Servici
- 3 Comments
Ok.
Nu stiu daca multi stiu asta, dar sunt de profesie asistent social, iar in perioada studentiei am lucrat ca si voluntar pe strada cu o categorie de beneficiari ai sistemului social. Mi-am propus ca prin acest post sa arat o alta fata a unei probleme sociale cu care toti ne confruntam, dar, la care ramanem ignoranti…
Copiii Strazii! NU boschetar, bochet, aurolac, etc, etc.
Sunt oameni in primul rand! Sa nu uitam asta!
V-ati intrebat vreodata cine sunt ei, de ce sunt pe strada, de ce cersesc si dorm in aer liber cand ati trecut dezgustati de mirosul pe care il emana si de felul in care arata? Cu siguranta putini s-au intrebat de ce sunt acesti copii pe stada…
Copii astia pe care ii vedem aproape zi de zi pe strada provin din familii dezorganizate, reorganizate (de obicei nelegitim), familii numeroase cu un statut social redus, iar unul dintre principalele motive invocate de copii pentru ajungerea in strada o reprezinta violenta din familie, consumul de alcool al parintilor, abuzul si indiferenta, etc, etc.
Tu daca ai fi primit acest „tratament” acasa ce ai fi facut???
Ai fi fugit, cu siguranta. Esti mic, nu ai bani, nu ai unde sa mergi, si, ajungi unde??? Pe strada… fiindca aici sunt si altii ca tine! Iti faci prieteni aici, inveti sa supravietuiesti, faci rost de mancare, de bani, iti formezi „o viata”, viata pe strada.
Si ramai aici, fiindca serviciile sociale nu au suficienti bani, personal, locuri in adaposturi, etc, etc.
Deci, a cui e vina ca ei sunt pe strada?
Nu e a lor, cu siguranta.
Stand pe strada, se conformeaza regulilor. Teoria spune ca pt fiecare an pe care un copil il petrece pe strada e nevoie de 3-4 ani ca sa scape de anumite obiceiuri „ilegale” , care pentru ei sunt viata lor, exact cum pentru noi lucrurile pe care le facem zilnic reprezinta viata noastra.
Copiii strazii nu sunt responsabili pentru situatia lor: oricare dintre noi am putea fi in situatia lor!
Ce ar trebui sa facem?
Nu fi-ti ignoranti! Nu da-ti bani, dar nici nu treceti ca si cum n-ar exista. Ei exista, trebuie sa-i acceptam, iar de disparut nu vor disparea decat in momentul in care statul prin miile de legi, orgonante, etc, etc, va face o schimbare, va pune accentul pe informare si prevenire in familiile cu risc de abandon, va face ceva real nu doar pe foaie pentru cei ce stau pe strada.
Da-le un corn, o haina, o ciocolata. Se vor bucura.Iti vor zambi! E oare ceva mai frumos decat zambetul uni copil?
Si ca sa concluzionez, voi reda un citat din lucrearea mea de licenta, poate prea pompos, dar pe intelesul tuturor:
„Copiii strazii raman, in primul rand, copii, deci atitudinea comunitatii trebuie sa porneasca de la recunoasterea acestui statut si de la considerarea faptului ca ajutorul de care au nevoie nu trebuie sa le afecteze demnitatea, ci trebuie sa le ofere o sansa de a trai intr-o maniera acceptabila social.”
3 răspunsuri to "Discriminarea doare!"
@Andrei Talpos: Ma bucur ca esti mandu ca el munceste. Multi dintre ei ar munci, si sa stii ca multi si muncesc, doar ca nu ii vedem noi.
Si inca ceva: niciodata nu mi-a fost rusine cand ma salutau pe strada, desi, pot spune cu parere de rau ca unii prieteni ma condamnau ca stau de vorba cu „boschetii”. Totusi, mereu am avut certitudinea si speranta ca un grup mic de oameni poate schimba ceva! Mai greu e sa se forme grupul :P.
P.S.: Promit sa revin si cu alte subiecte din domeniul social.
02/02/2010 la 11:22
Lolo,exista foarte multe centre care doresc sa-i ajute,dar imediat ce sunt adusi in acel centru fug spunand ca le place mai mult pe strazi,desigur mai sunt si exceptii care raman in acel centru…
Lolo 
19/01/2010 la 11:22
Felicitari pentru articol, asteptam de mult timp sa vorbesti despre domeniul in care activezi si merci ca de-a lungul timpului m-ai corectat si invatat spunandu-le „copii ai strazii” si ca e mai bine sa le dau un corn sau ceva de mancare decat sa le dau bani.
Rezolvarea la problemele lor momentan nu prea vad, de vina e sistemul si dau vina pe el pentru ca nepasarea din parlament devine un exemplu si pentru parinti.
Problema cea mai mare in Romania este ca nu exista exemple sau potentialele valori ne sunt descoperite de straini, vezi cazul Costel Busuioc. Astazi am auzit un exemplu din Scotia unde toti banii pe care ii produc detinutii intra in sport, doar in sport.
Revenind la subiect, trebuie sa stie lumea ca mai exista si cazuri cand cei de pe strada incerc sa se indrepte cum e cazul baiatului acela cu tatuaje, nu imi amintesc numele dar il vad aproape tot timpul cand trec prin complex, la taraba cu fructe, mandru de jobul lui. Defapt eu sunt mandru de el, nu am ajuns sa il felicit dar il voi felicita cu prima ocazie.