Lolo

Arhivă autor

punct

Posted on: 28/10/2010

In trista suparare
inghit.
Inca o gura, si inca o gura,
si vinul curge….
n-am voce, si n-am vise
n-am ganduri, n-am nimic
doare si trece.
Si doare si trece.
Doare si trece
si m-am saturat sa doare
sa curga, si sa fie rece…

Am asteptat linistea,
Dar glontul de pe teava era al meu
Pac – pac si gata…

Anunțuri

bla

Posted on: 07/10/2010

Da, stiu, n-am mai scris de mult, dar, fiindca uneori viata se schimba, te regasesti si incepi din nou sa scrii. Am descoperit, sau redescoperit ceva citate de Charles Chaplin, care chiar se potrivesc cu starea mea de spirirt din prezent :P. Si, da, asta e viata, uneori trebuie sa mergi mai departe, fiindca: „nimeni si nimic nu este indispensabil”!

Charles Chaplin:
Am iertat greşeli aproape de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane de neînlocuit şi să uit persoane de neuitat.
Am acţionat din impuls, am fost dezamăgit de oameni pe care-i credeam incapabili de a face anumite lucruri, dar şi eu am dezamăgit oameni.
Aproape am crezut că voi muri de atâta nostalgie şi… mi-a fost teamă că voi pierde pe cineva foarte special (pe care, în cele din urmă, l-am pierdut)…

„Nimic din lumea asta nu e rodul intamplarii! ”

Dap

Posted on: 26/08/2010

Da, stiu, n-am mai scris de mult. Imi e dor sa scriu, si lucrul asta l-am realizat cand am citit zilele trecute postul lui Andrei. Sau poate, mi-am dat seama ca imi palce mai mult sa comentez posturi, decat sa scriu :P>
Sunt bine, linistita, si fericita as putea spune. Am fost in concediu 3 saptamani, si am avut destul timp de relaxare ca sa ma intorc cu forte noi pentru lucru.
E ciudat un pic faptul ca am terminat si masterul anul asta, si, parca astept sa se intample ceva. Ce sa se intample, nu stiu inca.
Voi reveni cu poze de la Budva, unde am petrecut o saptamana superba.

Home Alone :))

Posted on: 20/07/2010

Da, stiu, n-am mai scris de multa vreme.

Asta pentru ca nu prea am avut timp. Am termiant masterul, am dat si disertatia, sunt bine, astept concediu :P.

Momentan sunt home alone :)), si, duminica mi-am inundat vecinii :)). Da, masina de spalat a luat-o razna, dar pana la urma am avut de invatat ceva din aceasta experienta cu „apa”.

Am realizat zilele astea ca daca stai singur, casa e doar locul in care vii si dormi, timpul tot cu prietenii il petreci. As putea spune (na, nu o spun eu prima data) ca „acasa” e locul unde esti cu cei dragi, nu neaparat unde dormi, iar cum cei dragi sunt plecati, casa care de obicei e „acasa”, nu mai e  fara oamanii din ea.

Cam atat.

Promit sa revin cu poze din concediu!

Iesire :P

Posted on: 12/04/2010

Sambata trecuta, am fost la Resita si dupa pe Cheile Carasului. Aveam nevoie de o iesire. A fost super fain, fiindca oamenii cu care am fost sunt TARI!

Cateva poze.

Gand :D

Posted on: 24/03/2010

Nu m-am gandit niciodata serios sa ma las de fumat. Nici macar nu mi-a trecut prin gand sa incerc. Totusi, aseara, m-am gandit: „Ce ar fi daca nu as mai fuma? Oare o sa reusesc? Sau macar sa raresc numarul tigarilor. NU ma simt asa bine, si, cred ca din cauza tigarilor. M-am lasat de Cola de cateva luni, iar 2 l erau ai mei in fiecare zi :D. Incerc, nu am nimic de pierdut!”

Sper si sa reusesc, macar sa le raresc, daca nu sa ma las de tot :P.

Nunta muta

Posted on: 20/03/2010

Nunta muta, regizata de Horatiu Malaele, aparut in 2008.

Ieri seara, am fost la UVT impreuna cu 2 prietene pt a “savura” Nunta muta, regizata de Horatiu Malaele.

Un film superb, care imbina comical cu tragicul, sentimentul tragic fiind simtit inca din primele minute ale filmului, cand zaresti pe pajistea din preasma padurii, unde domneste linistea si pacea, tancuri…. cand fata din padure te sperie cu ce spune, cand simti un fior de teama.

Ce avem noi romanii, sau, ce aveam , care este identitatea  nationala?

Satul…

Eiiii, filmu de fata, ma ajutat sa-mi fac o imagine mai buna despre cum o minte bolnava care a fondat comunismul, care a format oamenii aia imbracati in uniforme drepte si verzi, care erau niste roboti, care salutau toti impreuna, care au construit fabrici, care erau fara scoala, dar aveau o arma in mana, au distrus, identitatea unei natiuni… prin violenta, prin teroare, prin crime, prin inchisori, prin distrugerea personalitatii unui om, prin dezumanizare…

Am avut mereu o repulsie  fata de comunisti, desi am trait doar 4 ani in acest regim, si nu prea imi aduc aminte mare lucru. Aud poveti doar, si din pacate, desi au trecut 20 de ani, mentalitatea comunista inca exista, paternurile personalitatii umane se copiaza, lumea se shimba greu, pe noi nu ne intereseaza ce se intampla, fiindca (replica desprinsa din film): “o sa fie bine!”

Replica din final ma facut sa lacrimez:” Ce sa ne mai luati?”

Un film ce merita vazut!